Selectează o Pagină

Iti aduci aminte de verile petrecute la tara in copilarie? Inca de la inceputul primaverii, din prima zi in care soarele prindea putere si topea zapada pentru a-ti face loc sa te joci pe iarba care capata din nou culoare, gandurile iti zburau spre vacanta de vara. Si, imediat ce se termina anul scolar, parintii scoteau din dulap geamantanul cel mare si il umpleau cu toate hainele tale de vara, plus cateva mai groase pentru ca “seara e racoare”, asa incat sa nu iti lipseasca nimic in timpul celor doua luni pe care urma sa le petreci la bunici, unchi sau matusi.

Dar adevarul e ca pe tine nu te prea interesa cu ce urma sa te imbraci si nici gandul unei raceli nu te speria, ca doar avea bunica niste ceaiuri traditionale cu puteri magice care puteau face orice boala sa dispara cat ai clipi. Tu iti doreai doar sa ajungi acolo cat mai repede. Si inca de pe drum stiai exact ce vei face in timpul vacantei fiind sigur ca, dintre toti colegii tai, tu vei avea cele mai interesante povesti in prima zi de scoala.

Urma sa pui din nou stapanire pe locurile de joaca marginite doar de rugamintea bunicilor de a nu merge prea departe de casa, sa vezi ce animale noi si interesante au mai aparut prin curte, sa inspectezi toate livezile din zona asa incat sa iti poti face planul de atac pentru atunci cand se vor coace fructele si sa iti revezi prietenii de pe ulita cu care nu te-ai mai intalnit de un an si carora le vei spune toate peripetiile prin care ai trecut si toate notele pe care le-ai luat la scoala.

Iar acum ca ai crescut, iti amintesti cu drag de acele vacante de vara in care zilele pareau sa nu se mai termine si in care lumea parea sa nu aiba margini. In zilele cele mai aglomerate din timpul verii regreti ca nu mai esti copil, sa poti lasa afara din bagajul pentru vacanta toate grijile cotidiene si sa mergi la bunici cu sufletul usor stiind ca singura ta responsabilitate sunt temele, dar ca si pe acelea vei avea timp sa le faci in toamna, inainte de inceperea scolii.

Acum, pastrezi “pentru ocazii speciale” ultimele borcane de zacusca si dulceata primite de la bunici si nu vrei sa le imparti cu nimeni, pentru ca gustul lor te face sa retraiesti cele mai fericite momente din copilaria ta. Mergi cat de des poti la piata sa iti cumperi fructe si legume pentru ca stii ca cele din supermarket nu sunt la fel de aromate, chiar daca nici unul dintre colegii tai de la munca nu simte vreo diferenta.

Si, chiar daca esti “un om mare” si nu mai crezi in basme, zane sau strigoi, atunci cand incepe sa ti se infunde nasul, sa te doara gatul si sa iti creasca temperatura apelezi tot la magia in care credeai in copilarie si iti faci un ceai traditional din plante si fructe pline de vitamine, care te pune pe picioare mai repede ca orice medicament cumparat din farmacie. Zambesti cu cana de ceai in mana, acoperit pana la gat cu paturi calduroase, si adormi cu gandul ca esti iar un copil fara griji in casa de la tara a bunicilor.